Propoziție circumstanțială de excepție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Tipuri de propoziții
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
• Atributivă
• Circumstanțială
• Concesivă
• Condițională
• Consecutivă
• de cauză
• de loc
• de mod
• de scop
• de timp
• Completivă
• Directă
• Indirectă
• Predicativă
• Subiectivă

În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială de excepție este o subordonată cu circulație redusă[1], care îndeplinește funcția de complement circumstanțial de excepție al propoziției regente. Arată ce se exclude de la cele exprimate în regentă[2].

Elemente introductive[3]:

În regenta acestei subordonate există totdeauna un pronume, un adjectiv pronominal, un adverb nehotărât sau negativ, precum alt(ul) și compusele lui, orice, vreun(ul), niciun(ul), nimeni, nimic. Este frecvent în ea și corelativul adverbial mai.

Modul predicatului propoziției de excepție este conjunctivul, cu decât să, și indicativul (cel mai frecvent), prezumtivul sau condițional-optativul cu celelalte elemente introductive.

În ceea ce privește topica frazei cu subordonată de excepție, cele cu decât sunt totdeauna postpuse regentei, celelalte putând fi postpuse sau antepuse. Cele antepuse sunt izolate, cu pauză după ele (marcată în scris prin virgulă), cele postpuse putând fi și ele izolate pentru a marca o legătură mai slabă cu regenta.

Referințe

  1. ^ a b Bărbuță 2000, p. 307.
  2. ^ Avram 1997, p. 452.
  3. ^ După Avram 1997, pp. 452–453, în afara exemplelor din sursele indicate separat.
  4. ^ Dexonline, articolul decât.

Surse bibliografice