Portal:România în Primul Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Bine ați venit pe portalul dedicat participării României la Primul Război Mondial, destinat a facilita căutarea și lecturarea diferitelor articole legate de aspectele politice, militare, sociale, economice și culturale ale implicării României în Marele Război.

modificare 

România în Primul Război Mondial

Mausoleul Eroilor (1916 - 1919) - detaliu pictural al cupolei.JPG
Tratatul cu Antanta
Regele Ferdinand

Participarea României la Primul Război Mondial acoperă perioada dintre 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, perioadă în care statutul de beligeranță al României a fost pe rând de țară combatantă, în stare de armistițiu, țară necombatantă și din nou țară combatantă, la finalul războiului.

La izbucnirea Primului Război Mondial, România avea să fie prinsă în jocurile de putere din sistemul internațional. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, la 14/27 august 1916, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

Citește mai mult ...
modificare 

Articole recomandate

Articole de calitate

Liste de calitate

Articole bune

Alte articole

modificare 

Bătălii de pe frontul românesc

Acțiunile militare ale Armatei României în Primul Război Mondial

Campania anului 1916

Operația ofensivă în Transilvania
Operația de apărare pe frontul de sud
Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați
Operația de apărare a teritoriului Munteniei

Campania anului 1917

Campania anului 1918

modificare 

Comandanți militari români

Comandanți de mari unități din Armata României
Șefi ai Marelui Cartier General

Comandanți de armate

Comandanți de corpuri de armată

Comandanți de divizii

modificare 

Unități militare române

Battle flag of Romania (General Staff model).png

Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918)

Armate

Corpuri de armată

Divizii de infanterie

Divizii de cavalerie

modificare 

Unități militare străine

Forțele Puterilor Centrale dislocate pe frontul român
Forțele ruse dislocate pe frontul român

Unități germane

Unități austro-ungare

Unități ruse

Unități bulgare

Unități turce

Unități sârbe

modificare 

Corpuri de voluntari români

modificare 

Armamente

Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial

Armament de infanterie

Arme de foc


Arme albe

Armament de artilerie

Artilerie de munte


Artilerie de câmp

Aviația

Avioane
Aerostația

Marina

Monitoare
Vedete
modificare 

Lupta din spatele frontului

modificare 

Memoriale

modificare 

Ordine și decorații de război

modificare 

Războiul reflectat în cultură

Literatură

Film

Pictură

Sculptură

modificare 

Categorii

modificare 

Imaginile războiului

1916.12.17 Le Miroir - Trupe romane de artilerie in munti.png
Trupe române de artilerie deplasându-se într-o zonă montană, în toamna anului 1916
modificare 

Articolul săptămânii

Averescu-Rakovsky collage.jpg

Acordul Averescu-Racovski reprezintă un acord de încheiere a conflictului militar existent între Guvernul României și organele revoluționare din Odesa (Colegiul Superior Autonom, RUMCEROD). Acordul între cele două părți a fost semnat în perioada 20 februarie/5 martie - 23 februarie/ 8 martie 1918. Din partea României a semnat generalul Alexandru Averescu, în calitate de prim-ministru și de ministru al afacerilor externe, iar din partea organelor revoluționare ruse activistul politic dr. Cristian Racovski.

În respectiva epocă, guvernul sovietic de la Petrograd a considerat conflictul ruso-român ca fiind o chestiune de politică externă a Republicii Sovietice Ruse. Ca urmare, l-au însărcinat prin intermediul lui Lev Troțki, comisar al afacerilor străine, pe Cristian Racovski cu puteri depline în Ucraina, pentru a se ocupa de conflictul dintre ruși și români. Acesta a fost trimis la Odesa, unde a început o serie de operațiuni polițienești împotriva românilor refugiați în oraș, din calea trupelor Puterilor Centrale.

După ce la 25 ianuarie/7 februarie 1918, soldații români au ocupat orașul Bender încercând apoi să treacă Nistrul la 26 ianuarie/8 februarie, s-au deschis tratativele de pace. Scopurile realizării unui acord între România și Rusia Sovietică au fost legate de aplanarea, respectiv închiderea conflictul armat dezvoltat în perioada 1917-1918 între România și Rusia. Acest fapt, s-a circumscris unui context în care pentru Regatul României au fost importante atât ameliorarea situației românilor arestați de RUMCEROD la Odesa, cât și a situației generale prin măsuri specifice ca: asigurarea spatelui Armatei române în eventualitatea reluării ostilităților cu Puterile Centrale printr-o pace în est și prin securizarea depozitelor de materiale ale Armatei Române și de hrană din Basarabia. Pentru organele sovietice a fost importantă părăsirea Basarabiei a armatei române.

În timpul negocierilor Ofensiva austro-ungară din Ucraina a determinat o situație catastrofală a sovietelor, ceea ce a flexibilizat partea rusă. Consecința a fost că, acordul s-a finalizat și s-a semnat chiar dacă potrivit lui Racovski autoritățile bolșevice se opriseră „la jumătatea drumului” în ceea ce privește interesele lor în Basarabia. În ceea ce privește partea română, termenii acordului au corespuns viziunii proprii de politică externă a lui Averescu, care și-a exprimat rezerve în ceea ce privește oportunitatea unirii Basarabiei cu România în acel moment. Pătrunderea rapidă în zona Odesei a trupelor Puterilor Centrale a făcut acordul inoperant, deoarece el nu a mai ajuns să fie aplicat, cu excepția clauzei propriu-zise de armistițiu. Pe de altă parte, nefiind părtașă la semnarea acordului, Republica Democratică Moldovenească a fost liberă să-și decidă singură viitorul

Semnat în condiții complexe și dramatice, acest acord a conținut numeroase vicii de formă și de fond. Diplomația română a considerat viciile sale de fond precum și evoluția ulterioară a situației, drept factori care au pus în discuție prevederile acestuia. De asemenea, a existat o discordanță majoră între pozițiile diplomațiilor română și sovietică legată de modul de interpretare al primului articol al acordului, recte al clauzei teritoriale cu referire la angajamentul ca Armata Română să părăsească Basarabia într-un interval de 2 luni, cu excepția a 10.000 de soldați necesari pentru paza depozitelor române și a căilor ferate. Alte controverse s-au declanșat cu referire la existența în acord a termenului de „ocupație românească în Basarabia”, precum și la caracterul său, etichetat de către români ca militar sau tehnic și ca politic, de către sovietici. Acordul a fost de altfel speculat ulterior pe plan extern de către de propaganda sovietică pentru a submina legitimitatea apartenenței Basarabiei la statul român.



Citește mai mult ...
modificare 

Comunicatul oficial al zilei

Comunicatele oficiale 2.jpg
Nr. 104 din 26 noiembrie/9 decembrie 1916, ora 7 dimineața

Nimic nou pe toate fronturile.

Marele Cartier General
modificare 

Citatul zilei

Carolu Iiu.jpg

Regele Carol I a fost profund afectat de decizia Consiliului de Coroană din iulie 1914 de a nu se alătura Triplei Înțelegeri, pe care a considerat-o ca un gest de nerecunoștință din partea țării față de tot ce el făcuse de-a lungul domniei sale. Cu toate acestea a acceptat decizia luată.

Constat că reprezentanții țării aproape în unanimitate au cerut neutralitatea României. Ca rege constituțional mă supun votului dumneavoastră, mi-e frică însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi în viitor.

______ Carol I, Discurs la Consiliul de Coroană din 3 iulie 1914
modificare 

Personalități politice

modificare 

Guvernele războiului

modificare 

Comandanți militari străini

Flag of France.svg Comandanți francezi

Flag of the German Empire.svg Comandanți germani

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Comandanți austro-ungari

Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg Comandanți bulgari

Ottoman flag.svg Comandanți turci

Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg Comandanți ruși

State Flag of Serbia (1882-1918).svg Comandanți sârbi

modificare 

Uniforme

Armata Regală Română

Armata Imperială Rusă

Armata Imperială Germană

Armata Austro-Ungară

Armata Otomană

Armata Bulgară

modificare 

Știați că...

Poate nu știați că ...

  • deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România a ales să se declare neutră la izbucnirea războiului, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”.
  • România nu a aflat decât după război că la 11 august 1916, Franța și Rusia semnaseră un acord secret destinat să împiedice participarea României cu drepturi depline la viitoarea conferință de pace, iar în iulie 1916 se încheiase o altă înțelegere secretă între Franța și Marea Britanie care prevedea că România nu trebuia să beneficieze de ajutorul armatei de la Salonic, decât dacă ataca simultan și Bulgaria.
  • forțele angajate de România la intrarea în război au fost de 833.601 militari, din care 576.408 în unitățile combatante și 257.193 în părțile sedentare.
modificare 

Războiul zi cu zi

- 49 -
3 - 9 decembrie

1916

1917

modificare 

Civili căzuți la datorie

modificare 

Documente

- Acordul secret româno-rus („Acordul Sazonov-Diamandy“) -

1914 - Conventia cu Rusia - semnatura Sazonov.JPG
Extras din pagina cu semnăturile
- data și locul: 18 septembrie /1 octombrie 1914, Petrograd
- semnatari: ministrul de externe al Rusiei, Sazonov și ambasadorul României la Petrograd, Diamandy
- prevederi: Rusia se angaja să garanteze și să apere integritatea teritorială a României în hotarele existente și recunoașterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul unei neutralități binevoitoare a României
modificare 

Tratate internaționale

modificare 

Războiul informațional

modificare 

Viața în vreme de război

modificare 

Preliminarii

modificare 

Urmări

modificare 

Contextul internațional