Imre Kertész

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Medalia Premiului Nobel
Imre Kertész Nobel prize medal.svg
Imre Kertész (1929-) Hungarian writer II. by Csaba Segesvári.JPG
Imre Kertész la Universitatea din Szeged în 2007
Date personale
Născut (89 de ani)
Budapesta, Ungaria
Decedat (86 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Budapesta, Ungaria[1] Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Hungary.svg maghiar
CetățenieFlag of Hungary (1915-1918, 1919-1946).svg Regatul Ungariei
Flag of Hungary (1946-1949, 1956-1957).svg Republica Ungaria[*]
Flag of Hungary.svg Republica Populară Ungară
Flag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Etnieevrei Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, traducător
Limbilimba maghiară[5]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăproză
Operă de debutSorstalanság
în românește: „Fără destin
Opere semnificativeFără destin
Altcineva
Kadis pentru copilul nenăscut
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură[6][7][8]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Premiul Kossuth
Premiul Herder
Knight Commander's Cross of the Order of Merit of the Federal Republic of Germany[*]
Medalia Ernst Reuter[*]
Literaturpreis des Landes Brandenburg[*]
Sándor Márai Prize[*]
premiul Milán Füst[*]
Premiul Tibor Déry[*]
Premiul Friedrich-Gundolf[*]
Order of Saint Stephen of Hungary[*]
Grand Cross of the Order of Merit of Hungary[*]
Adelbert von Chamisso Prize[*]
Medalia Goethe[*]
Honorary doctor of the Free University of Berlin[*]
Q876110[*]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 2002
Prezență online

Imre Kertész (n. 9 noiembrie 1929, Budapesta - d. 31 martie 2016, Budapesta) a fost un scriitor, romancier, jurnalist, traducător maghiar de religie iudaică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2002. A trăit în ultimii ani ai vieții la Berlin și la Budapesta.

Viața

La vârsta de 14 ani a fost deportat în lagărele de concentrare Auschwitz-Birkenau și Buchenwald. A debutat ca scriitor în 1975, fiind practic ignorat. Nu a mai publicat până în anul 1988. După căderea comunismului romanul său de debut a fost tradus în limba germană și în alte limbi europene, cartea suscitând interesul cititorilor occidentali.

Critica la adresa Universității Babeș-Bolyai

Kertész a scris în mod obișnuit la ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Într-un text publicat pe 22 februarie 2006, Kertész a lansat un virulent atac la adresa universității de stat din Cluj, pe care a numit-o „Institutul lui Ceaușescu” și „o relicvă a epocii național-comuniste”. Învățământul în limba maghiară la universitatea din Cluj a cunoscut o severă restrângere în timpul dictaturii ceaușiste încheiate în 1989. Într-o petiție lansată în 2006 împreună cu fizicianul Peter Hantz și adresată președintelui României, primului ministru al României și președintelui Comisiei Europene, Kertész a cerut înființarea unei universități maghiare de stat, separată, la Cluj.

Bibliografie

  • Fără destin - roman de debut (1975)

Operă

În limba română au apărut până în acest moment 4 scrieri ale autorului:

  • Fără destin, editura EST, 2003
  • Altcineva. Cronica schimbărilor, Editura Humanitas, 2004,
  • Drapelul englez, Editura Humanitas (cartea de pe noptieră, 67), 2004;
  • Kadiș pentru copilul nenăscut, Editura EST, 2005.

Tot editura EST promite să editeze volumele Eșecul și Lichidarea[9].

În 2005 romanul Fără destin a fost ecranizat în regia lui Lajos Koltai. Kertész consideră acest film mai autobiografic decât cartea ce i-a stat la bază.

Referințe

  1. ^ a b http://www.hirado.hu/2016/03/31/meghalt-kertesz-imre/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Find a Grave, accesat în  
  3. ^ Discogs, accesat în  
  4. ^ Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2002/press.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Academia Literară Digitală Ungară 
  8. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ O exegeză a acestui roman a propus-o scriitorul Norman Manea, în studiul Tatuajul lui Schlemihl, în volumul Plicuri și portrete, Polirom, 2004, pag. 437-446.

Legături externe