Bancnotă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Diferite bancnote având valoarea nominală de 5.000 de unități de cont

Bancnota este un mijloc de plată din hârtie tipărită, emisă de o bancă. Este o monedă fiduciară, cunoscută și sub denumirile de bilet de bancă[1] și de monedă de hârtie.

Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică.

De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, România și Vietnam. O duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie.

Prima bancnotă pe suport de polimeri emisă de România a fost cea cu valoarea nominală de 2.000 de lei (ROL), din 1999, cu ocazia eclipsei totale de Soare, din 11 august a acelui an, România fiind prima țară europeană care a pus în circulație astfel de bancnote de polimeri.

Etimologie

Termenul românesc bancnotă este un împrumut din limba germană, Banknote.[2] Se consideră că acest termen, bancnotă, ar putea fi și un împrumut din engleză, banknote, prin intermediul limbii franceze, bank-note.[2][3]

Istoric

Bancnotele au apărut în Europa ca și note/chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că, purtătorul bancnotei avea o anumită cantitate de bani în bancă. [4]

Și în zilele noastre, pe bancnotele emise de Banca Angliei se poate citi : „I promise to pay the bearer the sum of___ pounds”. Se promitea plata în livre (pound în engleză) a cantității de aur [5] înscrise pe nota/chitanța de bancă (i.e. bancnotă). Astăzi, Lira sterlină (GBP) nu mai este o dovadă a banilor ci numai monedă fiduciară, precum toate sistemele de plată de pe planetă.[6]

Moneda de hârtie a fost introdusă la începutul secolului al X-lea, de negustorii chinezi de ceai, care încheiau mari tranzacții cu bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice. Administrația chineză a adoptat oficial bancnotele în 1024. Monedele metalice erau reprezentate simbolic pe bancnotele emise sub dinastia Song.

Prima mențiune occidentală a unei forme de bancnotă a fost făcută de Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea.[7]

Primele bancnote chineze

Dinastia Song "Jiaozi", cea mai veche bancnotă din lume.

Dezvoltarea bancnotei a început în timpul dinastiei Tang în timpul secolului al VII-lea, deși banii de hârtie adevărați nu au apărut decât în ​​secolul al XI-lea, în timpul dinastiei Song.[8][9] Rădăcinile sale se aflau în încasările comerciale ale depozitului în timpul dinastiei Tang (618-907), în timp ce comercianții și angrosiștii doreau să evite mărfurile pentru monede grele de cupru în tranzacții comerciale mari.[10][11][12]

Înainte de utilizarea hârtiei, chinezii au folosit monedele circulare, cu o gaură dreptunghiulară în mijloc. Mai multe monede ar putea fi strânse împreună pe o funie. Comercianții din China, dacă au devenit suficient de bogați, aveau șirurile de monede prea grele pentru a le purta cu ușurință. Pentru a rezolva această problemă, monedele erau de multe ori lăsate unei persoane de încredere, iar comerciantului i se dădea o foaie de hârtie în care era înregistrat câți bani avea acea persoană. Dacă aratată hârtia acelei persoane, și-ar putea recupera banii. În cele din urmă, banii din hârtie ai dinastiei Song numiți "jiaozi" au provenit din aceste bilete la ordin.

Exploratori și comercianți europeni

Potrivit unui traseu de vizită la Praga din 960 de Ibrahim ibn Yaqub, bucăți mici de pânză au fost folosite ca mijloc de comerț, aceste cârpe având un curs de schimb stabilit față de argint.[13]

În jurul anului 1150, Cavalerii Templieri au emis bancnote către pelerini, pelerinii și-au depus obiectele de valoare cu un preceptor local Templier înainte de a se îmbarca, au primit un document care indică valoarea depozitului lor, apoi au folosit acest document la sosirea în Țara Sfântă pentru a-și recupera fondurile într-o cantitate de comori de valoare egală.[14][15]

Marco Polo a descris folosirea bancnotelor timpurii în China în Evul Mediu în cartea sa, Călătoriile lui Marco Polo.

În secolul al XIII-lea, banii chinezi de hârtie de yuan mongol au devenit cunoscuți în Europa prin intermediul conturilor călătorilor, cum ar fi Marco Polo și William of Rubruck..[16][17] Contul lui Marco Polo din bani de hârtie în timpul dinastiei Yuan este subiectul unui capitol din cartea sa, "Călătoriile lui Marco Polo", intitulat "Cum marele Kaan aduce coaja de copaci, făcută în ceva asemănător hârtiei, să treacă cu bani peste tot țara lui."[18]

Probleme sanitare

S-a pus problema, de mult timp, dacă monedele metalice și bancnotele, care sunt obiecte care trec din mână în mână și circulă uneori repede în lumea întreagă, ar putea să vehiculeze microorganisme patogene (ciuperci, bacterii și viruși).

Lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încasează banii clienților pot fi agenți de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a confirmat că virușii gripali pot supraviețui până la cinci zile pe bancnote (bancnote de 50 de franci elvețieni emise de Banca Națională a Elveției). Virușii supraviețuiesc mai ușor atunci când concentrația virală este ridicată și chiar mai bine atunci când sunt protejați de mucus. Pentru acest studiu, au fost folosite secrețiile nazale a 14 bolnavi de gripă. În jumătate din cazuri, virusul a supraviețuit 24 de ore, iar în 5 cazuri, virusul era prezent după 48 de ore. Bancnotele ar fi deci vectori potențiali ai pandemiilor gripale, dar în timpuri normale, circulația monetară ar putea contribui la întreținerea imunității umane față de microbii benigni cei mai curenți.

Galerie de imagini

Alte forme de bancnote

Bancnote-cărți de joc (colonia Louisiane), muzeul din New Orleans, Statele Unite ale Americii.

Notafilie

Notafilia, denumirea sub care este cunoscută colecționarea de bancnote, este un hobby popular în unele țări.

Notafilul caută, pentru colecția sa, bancnote în stare cât mai bună, pe cât posibil, fără să fie rupte, pliate sau găurite cu ace cu gămălie sau murdare.

Diverse

  • Cea mai mare bancnotă fabricată până în prezent este filipineză: este vorba despre bancnota cu valoarea nominală de 100.000 de pesos filipinezi emisă în 1998 și care are dimensiunile de 216 mm x 356 mm.
  • Precedentul record îl deținea bancnota cu valoarea nominală de 500 de ruble emisă în 1912 de Imperiul Rus.
  • Bancnota cu cea mai mare valoare nominală este maghiară: este vorba despre bancnota cu valoarea nominală de 1 miliard de miliarde de penghei, emisă în 1946, dar care nu a circulat niciodată.
  • Bancnota cu valoare nominală de 10 bani, din emisiunea Ferdinand, 1917, a intrat în Guinness World Records (Cartea Recordurilor) drept cea mai mică bancnotă din lume. Are dimensiunile 27,5 x 38 mm.[21]
  • Bancnota cu valoarea nominală de 1.000.000 de lei (ROL), ediția 2003, a intrat în Cartea Recordurilor, fiind bancnota de plastic cu cea mai mare valoare nominală din lume.[22]

Note

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)
  2. ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu]
  3. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique (1977)
  4. ^ Murray Rothbard. A History of Money and Banking in the United States. 
  5. ^ „A brief history of banknotes”. Accesat în . 
  6. ^ „Galbenii bat argintii, dar cad, la randul lor, prada banilor de hartie”. 
  7. ^ Marco Polo, Milionul (1958), pp. 92-93
  8. ^ Peter Bernholz (). Monetary Regimes and Inflation: History, Economic and Political Relationships. Edward Elgar Publishing. p. 53. ISBN 978-1-84376-155-6. 
  9. ^ Daniel R. Headrick (). Technology: A World History. Oxford University Press. p. 85. ISBN 978-0-19-988759-0. 
  10. ^ Ebrey, Walthall & Palais (2006), p. 156.
  11. ^ Bowman (2000), p. 105.
  12. ^ Gernet (1962), p. 80.
  13. ^ Jankowiak, Marek. Dirhams for slaves. Medieval Seminar, All Souls, 2012, p.8
  14. ^ Sarnowsky, Jürgen (). „Templar Order”. Religion Past and Present. ISBN 978-9-0041-4666-2. 
  15. ^ Martin, Sean (). The Knights Templar : the history and myths of the legendary military order (ed. 1st). New York: Thunder's Mouth Press. ISBN 1560256451. OCLC 57175151. 
  16. ^ William N. Goetzmann; K. Geert Rouwenhorst (). The Origins of Value: The Financial Innovations that Created Modern Capital Markets. Oxford University Press. p. 94. ISBN 978-0-19-517571-4. The Mongols adopted the Jin and Song practice of issuing paper money, and the earliest European account of paper money is the detailed description given by Marco Polo, who claimed to have served at the court of the Yuan dynasty rulers. 
  17. ^ Moshenskyi, Sergii (). History of the weksel: Bill of exchange and promissory note. p. 55. ISBN 978-1-4363-0694-2. 
  18. ^ Marco Polo (). The Travels of Marco Polo, a Venetian, in the Thirteenth Century: Being a Description, by that Early Traveller, of Remarkable Places and Things, in the Eastern Parts of the World. pp. 353–355. Accesat în . 
  19. ^ en Guinness World Records: Smallest paper money (În română: „Cea mai mică bancnotă”)
  20. ^ Cum arată bancnota românească nominalizată cea mai mică din lume, 20 mai 2014, Gândul, accesat la 21 mai 2014
  21. ^ en Guinness World Records
  22. ^ Bancnota de 1.000.000 de lei ajunge în Cartea Recordurilor, Adevărul, 1 Decembrie 2011

Bibliografie

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a II-a, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
  • Marco Polo, Milionul, cartea minunatelor călătorii ale lui...,Traducere din limba italiană de Romolo Ottone, Editura științifică, București, 1958, 264 p.+10 f.pl.;
  • it Il libro di Marco Polo detto Milione, Giulio Einaudi, Torino, 1955;
  • en Edited by George S. Cuhaj: Standard Catalog of World Paper Money, Modern Issues, Vol 3 (1961-Present), 15th ed., Krause Publications, 2009 ISBN 978-1-4402-0380-0
  • en Edited by George S. Cuhaj: Standard Catalog of World Paper Money, General Issues, Vol 2 (1368-1960), 12th ed., Krause Publications, 2010 ISBN 978-1-4402-1293-2
  • en Bowman, John S. (2000). Columbia Chronologies of Asian History and Culture. New York: Columbia University Press. ISBN 0-231-11004-9
  • en Ebrey, Walthall, Palais, (2006). East Asia: A Cultural, Social, and Political History. Boston: Houghton Mifflin Company. ISBN 0-618-13384-4
  • en Gernet, Jacques (1962). Daily Life in China on the Eve of the Mongol Invasion, 1250–1276. Stanford: Stanford University Press. ISBN 0-8047-0720-0
  • en Needham, Joseph (1986). Science and Civilisation in China: Volume 5, Part 1. Cambridge University Press. ISBN 0-521-87566-8

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bancnotă

Vezi și